tancha foarte buna ideea cu retrospectiva vietii,tancha_ru86 wrote:Noi am vorbit ambii, desi am avut emotii, am incercat sa trecem peste ele.
Ambii am adus multumiri, vorbe din suflet, etc. Eu am incercat sa fac o retrospectiva a vietii si am inceput prin a multumi parintilor mei care mi-au dat viata, cerandu-mi iertare, apoi am zis ca: etapa copilariei mi-am petrecut-o alaturi de verisorii dragi si le-am multumit ca au venit toti, matusilor, prietenilor din copilarie, nanilor, vecinilor. Apoi a venit etapa liceului, a facultatii, multumindu-le prietenilor din facultate ca ne-au fost alaturi, a urmat etapa in care noi ne facem o familie, intalnim persoana predestinata noua si a urmat multumiri si plecaciuni parintilor, rudelor sotului. Spre final am multumit organizatorilor si la urma am tinut sa multumim nasilor.Bineinteles ca m-am laudat si cu trofeul proaspat castigat - sotul meu.
Nu am pregatit un discurs, insa desigur ca m-am gandit dinainte la anumite fraze pe care sa le spun. Am folosit cuvinte calde, spuse din suflet si cu multa dragoste, dar n-am facut din discurs unul sobru, rigid si siropos la care lumea sa planga. Nu am considerat ca momentul nuntii este unul in care trebuie neaparat sa plangi, de fapt nunta e un moment de fericire si asa l-am perceput, asa a fost si discursul meu.
eu mai am inca 8 luni pina la nunta, dar in fiece seara inainte de somn, imi imaginez anume discursul meu de la nunta
sper sa nu dureze toate cele 8 luni 
Si n-a utilizat nimic din fitzuici 
Mi-i ciuda ca de emotii am uitat 
Machiajul Aleenei avea instructie: una, doua lacrimi se poate, mai multe: nenenenen)
