Confesiuni de soţie

[DanielaG]

Ah doina cit de bine imi este cunoscuta situatia...si de fiecare data e tot mai greu....tine-te tare si alinate cu gindul ca in curind te vei intoarce si ii vei stringe pe toti iar in brate..Drum bun si adaptare cit mai usoara...

[Amelia]

apropo de uk cine mai e pe aici, doina poate ne intalnim.. eu stau in Cobham, langa Londra, tu? Mie mi-e foarte trist aici, inca nu cunosc decat pe prietenii sotului..

si eu sunt in UK, noi stam intr-un oras situat la 1 ora de Londra , in Rugby si lla fel mii urit de mor aici..suntem putini moldoveni sau mai bine zis moldovence...

[marcellla]

Departea de familia ta e cel mai sfisietor lucru. Sintem acum la pragul de a decide daca sa ne intoarcem inapoi acasa sau nu, eu de fapt nu am mult de cind sint aici, de 1 an si ceva, dar sotul are 8 ani, pentru el e un pic mai greu. Dar pin la urma am ajuns sa gindim amindoi in acelasi gind si poate cu ajutorul lui Dumnezeu sa ne intoarcem, nu acum dar mai mult de 1 an, maxim 2 sa nu stam. Nustiu poate voi o sa ma judecati gresit dar eu sint de parerea ca cu cit mai repede o facem, cu atit mai bine, pe urma cind apar copii deja e muult mai complicat. Stiu familii aici care ar dori sa se intoarca dar copiii nici in ruptul capului nu vor. Si-apoi, eu am plecat dupa universitate indata, experienta de munca deci aproape zero, si poate ca ma credeti naiva dar eu totusi sper sa incep incetisor poate de la inceput un lucru cu un salariu mizer dar pe urma sa crestem. Dar daca asteptam sa treaca timpul, si sa ne intoarcem peste 5-10 ani, atunci deja e tirziu. Parerea mea e ca cind esti tinar mai poti face ceva, nustiu daca departarea ma face sa cred asta dar sint foarte optimista. Stau uneori si ma gindesc, da aici e bine, iti poti permite multe, dar sint legata doar de lucru si casa, nimic interesant, mie imi place sa primesc oaspeti, sa ma duc in ospetie, sa stau ore in sir la bucatarie sa experimetez ceva nou, sa am invitati la cina, sa ies la o cafea cu prietenele, sa plecam cit mai des in vizita la tara.... Doamne ce mult imi lipseste asta. La urma urmei pentru asta ar trebui sa traim, pentru acele clipe care ne aduc satisfactie deplina, ca pe urma cind o sa privesc inapoi la anii care au trecut, ce o sa vad?....nici nu vreau sa ma gindesc, sint prea multe goluri. Waw, am scris atita, dar in sfirsit am reusit sa ma confesez si eu. Intru de 10 de ori pe zi si va citesc gindurile, dar de abia acum m-a ajuns rindul sa-mi spun si eu durerea si preocuparea care o am la moment. Va cuprind cu drag, sa aveti o zi cit mai buna, si va multumesc ca existati. :*

[DanielaG]

marcella ma alatur confesiunii tale...aceste trairi persista si in sufletul meu...eu sunt deja decisa sa ma intorc acasa...sotul tot vrea dar inca nu se gindeste la asta...fiindca suntem de 3 ani aici si ne-am propus altii 5....dupa care sa ne intoarcem

[tancha_ru86]

oh marcella cred ca multi dintre noi cei plecati gandesc la fel. Mi-e dor sa primesc oaspeti si sa merg in ospetie, dar sa fie in stil moldovenesc, nu ca aici: bere, pepsi si Pringles. Eu am zis maxim 2-3 ani cat sa reusim sa terminam cu apartamentul si apoi gata. Visul meu a fost dintodeauna sa scriu si lumea sa ma citeasca, asculte, priveasca (blog, ziar, radio, tv), am facut facultatea, am lucrat in domeniu, insa din pacate a trebuit sa renunt din cauza salariului. nu-mi permiteam decat sa supravetuiesc, apoi am facut compromisul de a pleca in strainatate. mi-am descoperit un nou hobby - fotografia, insa e greu sa te impui pe o piata suprasaturata de asa zisi specialisti. Sigur nu-i imposibil.

aici si eu sunt legata de munca, casa si din cand in cand cateun party cu de-ai nostri. "de-ai nostri" e mult spus pentru ca moldoveni si in special moldovence cunosc putine, mai multi ucraineni, rusi, bulgari, romani, polonezi(pe care nu prea ii suport).. mereu facem compromisuri, insa mi-e frica ca odata ajunsa acasa o sa vreau sa plec. Trebuie sa gasesc un loc fertil unde sa las sa ne creasca radacinile si cred ca l-am gasit, dar mai trebuie sa astept vreo 2 ani..

Amelia Rugby unde se afla? Cobham unde stau acum e la vreo jumate de ora de Londra in Surrey.

[INNA 2012]

fetelor,stiu prin ce treceti...eu deja am 4 ani plecati,la fel deodata dupa facultate...am plecat atit de greu,nu voiam si plingeam zicind ca lasa sa plece toti,eu ramin in moldova...dar trecind 4 luni,fiind singura,am ajuns in asa o depresie,ca am pregatit actele si am plecat linga familie,peste doua luni fiind deja alaturi de VS
3 ani mi-a luat sa ma obisnuiesc ca acuma,trecind in alta tara si luind-o de la capat,fara moldoveni in spania,si fara a cunoaste moldoveni in belgia,zic ca nu vreau sa fac radacini in moldova...tare as vrea sa putem sa ne intoarcem in spania,poate si peste 5 ani,numai sa fie lucrurile mai bine acolo.
dar copii categoric nu vreau sa cresc in md(nu va suparati,e doar parerea mea,mai bine zis la asa concluzie am ajuns eu cu anii).
3 ani in spania nu am cunoscut nici un moldovean,ca apoi sa ma fac si cu cumatri,netul ajuta mult.poate si forumul va aduna lumea,chiar fiind la distanta,dar in aceeasi tara
tancha deja sunteti 2-3 in UK,e un bun inceput

[DanielaG]

Fetelor voi dispare pt un pic de pe forum...miine urmeaza sa vin acasa....aceste 2 ultime saptamini vor fi intense....sper sa intru pe forum,dar cred ca nu voi fi atit de activa...mi-am facut ultimele notite...am scris mai multe intrebari ..ultime chestii neclare...ajungind acasa voi citi numaidecit sfaturile voastre....voi reveni inainte de nunta sa va zic cum ma simt...acum pot doar sa zic ca nu simt inca ca sunt mireasa...

p.s. in schimb sunt super fericita ca vin acasa...sper sa treaca repede noaptea asta...miine sa-mi beau un latte macchiato si decolarea..............aterizarea si in sfirsit....Acasa...
va pup si va scriu miine din aeroport

[tancha_ru86]

drum bun spre casa danielaB si zbor placut!!

[DanielaG]

drum bun spre casa danielaB si zbor placut!!

multumesc tancha...daca m-ar lua somnul si mai bine ar fi...am insomnie inaite de drum

[RoDiNkA]

Fetelor...as vrea sa zic si eu tot ce doare dar nu pot....nu pot nici exprima si nici tine in mine...Tema data probabil e cea mai buna prietena pentru mine acum...Trebuie sa fiu puternica, sa nu dau nici un friu liber la salbiciuni, sa fac fata acestei incecari groaznice pentru mine...si pentru noua, tinara si recent formata familie...Trebuie sa tin in mine, caci e prea intim si persoanl dar...totodata ma sufoc...
E adevarat pentru mine si e ferm ca viata e prea cruda uneori....ea ne ofera si tot ea si ne lipseste...
Trebuie sa apreciam TOTUL ce avem alaturi, tot ce ne e drag si scump...oamenii nostri dragi si..........SANATATEA noastra la fel...
Si sa nu o percepem ca ceva firesc, de parca asa si ar trebui: suntem tineri, puternici, nu iubim medicii, evitam orice control si ne pare ca vom fi muuult timp inainte sanatosi si nevatamati...
Eu singura sunt acea care nu agreaza spitalurile, medicii samd...ma tineam de tot cit mai departe...fara adresari la medic, fara tratari medicamentoase, credeam ca voi fi scutita mereu de intersectarea cu ei, dar.......
Acum sotul meu, iubitul meu, adoratul meu, jumatatea mea scumpa...e internata la spital si maine va suferi o operatie chirurgicala...
Sunt singura acasa si astept sa vina ora cind voi merge iar la spital...nu imi vine a crede ca se petrece cu noi...imi vine sa urlu...cu toate ca in fata lui nu arat nici o lacrima, ci il sustin si il incurajez la maximum...
Apreciati tot ce aveti si aveti grija de voi, de sotii vostri si de familiile voastre...